sâmbătă, 2 martie 2013

Angélique, marquise des anges (Angelique, marchiza îngerilor)-1964

Seria filmelor despre aventurile frumoasei Angelique se petrece în Franţa, sub domnia lui Ludovic al XIV-lea. După cinci ani petrecuţi la o mânăstire, tânăra Angelique de Sance de Monteloup se căsătoreşte cu cel căruia îi era promisă, contele Jeoffrey de Peyrac.Fiind mai în vârstă cu 12 ani decât ea şi olog, Angelique îl găseşte respingător la început şi refuză să se apropie de el o perioadă. Însă caracterul şi talentele remarcabile ale contelui o cuceresc treptat.Când acesta este arestat, Angelique face tot ce îi stă în putere pentru a-l salva de la moarte.
Distributia: Michele Mercier-Angélique Sancé de Monteloup, Robert Hossein-Jeoffrey de Peyrac, Giuliano Gemma-Nicolas, Jacques Toja-Ludovic al IV-lea.

7 comentarii:

  1. Am vazut citeva secvente cu continuarea sau reluarea seriei Angelique in versiune nou, evident (2013 sau 2014) cu noi actori, tot francezi. Nici o legatura cu varianta clasica Michele Mercier si Robert Hossein. Nici o legatura! Actorii principali sint complet, dar complet lipsiti de orice farmec, de orice sic, ba chiar sint de-a dreptul antipatici. Probabil am in minte comparatia cu versiunea din 1960 si de-asta mi se par chiar mai antipatici decit probabil sint in realitate. Actrita o fi ea draguta, obiectiv vorbind, dar n-are pic de farmec, pare si chiar este comuna, fara personalitatea pe care ar trebui s-o aiba personajul. Ceva fad, supra sexualizat...si cam atit. Cit despre actorul care-l joaca pe Jeoffrey de Peyrac......e chiar mai rau! Probabil unde mi-a placut Hossein care este prin el insusi o personalitate deloc comuna in cinematografia europeana. Comparatia este zdrobitoare pentru....actorul 2014. Personajul pare un fel de vagabond oarecare, obsedat sexual, sarit oarecum de pe fix, cu o fata de pervers in varsta...de-a dreptul repulsiv. Uh. Nimic din eleganta, din farmecul, din romantismul pina la urma al lui Hossein. Jeoffrey de Peyrac care are la origine un personaj real, Contele de Grignan, remarcabil prin inteligenta, gust, rafinament, intelect si chiar prin atributele sale atletice. Ori actorul il joaca, si foarte probabil regizorul este principalul vinovat, e ca nuca-n perete. Oricum nu este prima oara cind observ ca filmele de acum si actorii de astazi pur si simplu sintm n-as spune netalentati, dar sint sinistrii de-a dreptul si prin rolurile pe care le interpreteaza si prin stilul de joc.
    Ma gindesc la continuarea Pe Aripile Vantului.....incredibil de stersi si de mediocrii actorii care i-au jucat pe Scarlett si Rhet, comparat cu versiunea clasica Leigh/Gable.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine spus! Va mulțumesc pentru comentariul dumneavoastră!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunteți un ”melancoolist”, domnule, exprimându-mă eufemistic, desigur.
    Negativismele, pe care le expuneți mai sus, sunt doar produsul unei inadaptabilități pregnante la rigorile modernismului artistic, rezidând dintr-o pornire exhibiționistă de negare pizmașă a valorilor actuale, grefată, probabul pe fondul unor profund marcante neîmpliniri personale.
    Fără a contesta, sub nici o formă, valoarea, rafinamentul sau șarmul vechii gărzi de monstri sacri, sunt mai mult ca sigur că viitorul ne va demonstra că noile generații de actori, producători, regizori, etc. vor putea fi puse, cel puțin, pe același piedestal al valorii și sensibilității artistice. Nu este nevoie decât să ai disponibilitatea afectivă de-a accepta discernământul ilustrativ al timpului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Va multumesc pentru comentariul dumneavoastra! Este bine ca aveti aceasta incredere, eu sunt totusi sceptic.

    RăspundețiȘtergere
  5. sa zicem ca eu sint anonim 1. adica raspunul 1- cel cu regretul pentru vechiul cinematograf. Si ii raspund lui anonim 2, cel cu lauda contemporaneitatii.

    Sigur, pina la urma gusturile nu se discuta...desi exact ele se discuta cel mai mult. Dar ce mi se pare distractiv, pe linga afectarea cautata a limbajului din raspunsul dvs., este faptul ca nu va puteti abtine sa nu faceti si observatii cu privire la ... persoana mea.. adica sa-mi schitati o tipologie. Deci daca nu -ti plac mizeriile suprasexualizate, ideile putine da' fixe si exhibarea (ca sa folosesc un termen luat de la dvs) pina la satietate a efectelor produse pe calculatoare (si alea facute cu atit de putina imaginatie de zici ca sint pe banda rulanta -sistem fordist adaptat la virtual), deci daca refuzi chestiile astea inseamna ca: 1. Esti invidios....?! Pe ce?! Pe cine?! stiti, nu sint un regizor de virsta a 3-a scos complet din peisaj de "noutati" si nici un actor sau actrita gen "Sunset Boulevard"nu sint. N-am nici cea mai mica legatura cu lumea asta, de fapt. Deci pe cine/ce sa fiu invidios/invidioasa (ca apropo nu stiti nici macar de ce sex sint. ;)
    2. Si de ce exhibitionist? Adica....cum adica?! Ca scriu pe internet ..probabil :)))?!
    Si
    3. asta este un semn de profund marcate neimpliniri personale!!!!! Misto psihanaliza! Ca s-o dau mai pe golaneasca.

    RăspundețiȘtergere
  6. Va multumesc pentru comentariul dumneavoastra!

    RăspundețiȘtergere
  7. anonim 2 against anonim 1:
    primo: scuze dacă nevinovatul meu comentariuleț v-a lezat, în vreun fel sau altul, personalitatea sau telectul. sincer.
    secondo: afectarea căutată, sesizez că a fost cu mult mai necăutată decât, pare-se, ar fi fost musai să fie.
    terzo (de-a valma): nu e posibil, în trei cuvinte, să elaborezi vreo tipologie, mai ales având ca referință infinitezimalele componente tipologice ale unui...anonim, fie el și 1. cu așa ceva se ocupă alții, cam prin alte locuri.
    totuși, faptul că ceva, pe ici pe colo, vi se pare distractiv, îmi mai ostoiește, cât de cât, sentimentul de culpabilitate.
    precum în multe alte domenii, modernismul celei de-a șaptea arte a luat-o pe atât de multe cărări încât și celor din interior le este greu chiar și să le definească, darămite să le stăpânească sau să le releveze atâtor milioane de homo cinematograficuși, cu veleități de critici, ai zilelor noastre.
    îmi permit, totuși, să vă supun atenției câteva stihuri ale unui obscur poetaș al vremurilor demult apuse: nu trageti linii foarte drepte/nici când modelul e statuie/lăsați o margine nescrisă/și pentru ce-o să se mai spuie.
    și, a propos: cum mai stați cu... (ne)împlinirile? :)

    RăspundețiȘtergere