Tudor-1963 "Pe mine ma puteti ucide, dar nu veti putea ucide si lupta oamenilor pentru dreptate si libertate ! Si chiar si din mormant, noi tot ne vom intoarce cat frunza si cat iarba primaverii!.."

" A trecut destula vreme de cand lacrimile noastre s-au uscat !..." 
1812. Slugerul Tudor se întoarce victorios la vatră din războiul ruso-turc. Își ia rămas bun de la prietenul lui Benescu, care merge la Craiova cu gândul de a face negustorie. Tudor revine în satul natal. Le regăsește pe mama lui și pe Tincuța, o fetișcană, foarte emoționată la revederea voinicului. Tudor află că oamenii la Glagoveanu au luat vitele. Boierul ordonă restituirea animalelor, dar se plânge marelui ban al Craiovei, Brâncoveanu, căruia îi cere să-l îndepărteze pe sluger de pe aceste locuri. Astfel, Tudor devine vătaf de plai la Cloșani, la granița dintre două puteri, cea turcească și cea nemțească. Încercând să facă dreptate, arestează și turci care tâlhăresc în zonă. Îi eliberează la intervenția lui Benescu, fostul tovarăș de arme, acum în slujba banului Craiovei. Tudor demisionează din această funcție, încercând să-l convingă pe Brâncoveanu de necesitatea ridicării împotriva stăpânirii turcești și, mai ales, de nevoie țării de a avea un domn pământean. Tudor este trimis la Viena cu o misiune pe lângă țarul Rusiei. Primit de acesta, i se promite sprijin. Este însoțit de Aristița, soția boierului Glagoveanu, cu care petrece clipe de intimitate. Face aici cunoștință cu Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei. La întoarcere este pândit de un spion turc. Reușește să revină deghizându-se în vânzător de sare. Constată că turcii au trecut la represalii, arzând satele și trimițând oamenii în bejenie. Rașid Pașa îl vizitează pe Brâncoveanu, căruia îi promite a doua funcție în conducerea țării și apoi și scaunul domnesc, cu condiția de a i-l preda în trei zile pe Tudor. Oamenii lui Rașid năvălesc la Tismana, unde era ascuns Tudor, dar nu reușesc să-l prindă.București, 18 ianuarie 1821. Domnitorul Alexandru Șuțu, grav bolnav, interzice orice fel de înveseliri. La domnie vin cu jalba în proțap o mulțime de oameni nevoiași. Boierii cer audiență la domn, dar nu sunt primiți din porunca doamnei Șuțu. De fapt, Alexandru Șuțu era mort de trei zile. Pentru a impresiona mulțimea și a potoli clevetirile boierilor, cadavrul acestuia este așezat demonstrativ la fereastră. Brâncoveanu, care continuă cursa către scaunul domnesc, află de moartea lui Șuțu și încearcă să discute cu doamna Șuțu, dar este refuzat.Tudor se pregătește de luptă, adună arme, își organizează oastea. Un fost elev al lui Lazăr vine să-și ofere sprijinul ca inginer de fortificații și specialist în artilerie. Beizadeaua Nicolae Șuțu este alungată de la tron. Marele divan trece de partea lui Brâncoveanu, care se dă frate cu Tudor. Pandurii atacă Palatul Brâncovenesc. Dinu, omul turcilor, este ucis. Oarcă pornește pe urmele lui Glagoveanu, spre a răzbuna moartea fretelui său, Ghiță. Împreună cu oamenii lui trec la o lungă petrecere, timp în care Tudor a dat semnalul de luptă. Slugerul descoperă lipsa de disciplină a lui Oarcă și cere să fie spânzurat. Îl iartă în ultima clipă, lăsându-l pradă flăcărilor și dușmanilor care se apropie. Tudor se îndreaptă către București. I se oferă scaunul domnesc, dar refuză să-l ocupe. Negociază cu oamenii lui Ipsilanti continuarea luptei antiotomane. Aceștia îi cer să folosească teritoriul țării pentru deplasările armatei. Tudor își face cunoscut crezul său legat de țara românească, dejucând planurile Eteriei. Este ucis de oamenii lui Ipsilanti, care pierduse sprijinul Rusiei, acum dispusă să recunoască puterea Imperiului Otoman, cu care încearcă altă diplomație. Distributia: Emanoil Petruț-Tudor,George Vraca-Brâncoveanu, marele ban al Craiovei, Alexandru Giugaru-Glogoveanu, mare boier,Lica Gheorghiu-Aristița, soția lui boier Glogoveanu.