"―Iata! Ma numesc Jean Valjean. Sunt ocnas. Am stat nouasprezece ani la ocna.Cinci ani pentru furt prin spargere, am furat o paine si patrusprezece ani pentru c-am incercat sa evadez de patru ori. Mi s-a spus ca sunt foarte primejdios!"

"— Există oameni, care nu merită numele de oameni. Sunt cei laşi care nu s-au luptat niciodată şi care simt nevoia să-i tortureze pe cei învinşi ca să se încredinţeze că sunt învingători."
"Atîta vreme cît va exista, din pricina legilor şi a moravurilor, un blestem social, care creează în chip artificial, în plină civilizaţie, adevărate iaduri, agravînd cu o fatalitate omenească destinul, care e de esenţă divină; atîta vreme cît cele trei probleme ale secolului : înjosirea omului prin exploatare, decăderea femeii prin foamete, atrofierea copilului prin puterea întunericului, nu vor fi rezolvate; atîta vreme cît în anumite pături constrîngerile sociale vor fi cu putinţă ; cu alte cuvinte, şi într-un sens şi mai larg , atîta vreme cît pe pămînt vor dăinui ignoranta şi mizeria — cărti de felul celei de faţă nu vor fi zadarnice. "- Hauteville-House, 1 ianuarie 1862.- Victor Hugo.
"―Iata! Ma numesc Jean Valjean. Sunt ocnas. Am stat nouasprezece ani la ocna. Cinci ani pentru furt prin spargere, am furat o paine si patrusprezece ani pentru c-am incercat sa evadez de patru ori. Mi s-a spus ca sunt foarte primejdios. Am fost eliberat acum patru zile si sunt in drum spre Pontarlier, locul unde trebuie sa ajung. Am facut patru zile de la Toulon. Astazi am facut douasprezece leghe pe jos. Asta-seara, cand am ajuns aici, m-am dus la un han,dar m-au alungat din pricina livretului meu galben pe care l-am aratat la primarie. Asa trebuia. M-am dus la alt han. Mi s-a spus: "Pleaca!" La fel ca si dincolo. Nimeni n-a vrut sa ma primeasca. M-am dus la inchisoare; temnicerul nu mi-a deschis. Am intrat in cusca unui caine. Cainele m-a muscat si m-a alungat, parc-ar fi fost om.S-ar parea ca stia si el cine sunt. M-am dus pe camp sa ma culc sub stele. Nu era nici o stea. M-am gandit c-ar putea sa ploua si ca nu exista in cer cineva care sa impiedice ploaia si m-am intors in oras, ca sa mi se tranteasca o usa in nas. Colo, in piata, ma culcasem pe o piatra. O femeie cumsecade mi-a aratat casa dumneavoastra si mi-a spus: "Bate si-acolo!" Am batut.Ce-i aici? E un han? Am bani. Avutul meu. O suta noua franci si saptezeci si cinci de centime, pe care i-am castigat la ocna, in nouasprezece ani, prin munca mea. Platesc.Ce-mi pasa? Am bani. Sunt foarte obosit. Am facut douasprezece leghe pe jos. Mi-e foame. Pot sa raman?"
Fragment din cartea "Mizerabilii" de Victor Hugo.
O carte care a durat 32 de ani pentru a fi scrisa! Inceputa in Franta in anul 1830 si continuata in exil, mai precis in Belgia si terminata in anul 1862, Victor Hugo a adus un răspuns la o problema majoră în care „mizerabilul" se numeşte omul.