" Sunt convins că Franţa, prieteni, este naţiunea aleasă de Dumnezeu, fiindcă el a pus în Franţa cel mai nobil dintre sentimentele ce poate exista îninima omului, dragostea de libertate. Franţa este farul care luminează întreaga lume."
"Dar eu nu sunt decât un biet medic, fără nici o pretenţie la viaţa publică şi rog Providenţa să nu mă abată din drumul meu şi să mă lase în mijlocul vostru pentru a vă face puţinul bine pe care sunt chemat să-l fac."
"— Dar dumneavoastră, domnule doctor, ce veţi face acuma? întrebă mulţimea.
— Ce am făcut şi până acum, adică să continui misiunea mea pe pământ, să vă susţin în slăbiciunile voastre, să vă vindec bolile. Orbit de visurile tinereţii mele şi de iluziile necugetate ale speranţei, am crezut mai întâi că am fost născut pentru lucruri mari şi că locul meu a fost însemnat în mijlocul cataclismelor pe care revoluţiile urmau să le impună societăţii. M-am înşelat. Ca lacob m-am luptat cu îngerul şi sunt ostenit de atâta luptă. M-am gândit o clipă că omul poate fi rivalul naturii şi că la fel ca natura poate să creeze singur.Naturii i s-a făcut milă de nimicnicia mea, m-am luat aşa cum un sculptor sublim ia un ucenic şi mi-a dat să-i desăvârşesc opera începută.Asta e tot, mi-a plătit munca, dacă nu cu satisfacţia orgoliului, cel puţin cu fericire.Slavă lui Dumnezeu!"
"Oh! Preafericită epocă în care soldaţii se încălzeau din înflăcărarea lor, oţeliţi de fanatism şi îmbrăcaţi în credinţă!"
"— Şi ce ne cere generalul pentru viteaza lui armată?
― Pâine şi încălţăminte."
"Dumneata ai învăţat poporul mai multă istorie decât ar fi învăţat de la toţi istoricii la un loc."
"Să serveşti poporului lecţii de istorie înseamnă să-i dai cunoştinţe de nobleţe, cunoştinţe de măreţie inatacabile." "Nu există popor fără libertate."
"Am spus că la 19 noiembrie, treisprezece zile după bătălia de la Jemmapes, Convenţia,înţelegându-şi puterea şi măsurându-şi legalitatea, a promis protecţie şi ajutor tuturor popoarelor care ar dori să-şi răstoarne guvernul.De ce nu avem timp să spunem cine erau, unul după altul, regii care reprezentau aceste guverne?Anglia: George al III-lea ― un nătâng, Rusia: Caterina ― un vampir, Austria: Francisc al II-lea ― un Tiberiu, Spania: Carol al IV-lea ― un rândaş de cai, Prusia: Frederic-Wilhelm ― un manechin ale cărui metrese trăgeau sforile din umbră.Dar popoarele nu merg decât unele în urma celorlalte pe drumul spre Damasc ( expresie ce caracterizează iluminarea care transformă deodată ideile sau părerile noastre)şi le trebuie ani de tiranie ca să-şi deschidă ochii."
 "Franţa nu era grăbită să cucerească lumea, dar să se cucerească pe ea însăşi îi era necesar.Franţa avea împotriva ei trei elemente duşmănoase.Biserica.Nobilimea.Regalitatea.Biserica, aşa cum ştim, prin războiul din Vehdee care fusese cu titlul în mâinile preoţilor.Nobilimea, cum ştim, prin cei şase mii de emigraţi ai lui Condé, care luaseră armele împotriva Franţei. Regalitatea! Regalitatea care era vinovată, cum înşişi regalişti o dovediseră în 1815 când fiecare din ei ceruse recompense pentru servicii care nu erau altceva decât trădări şi care totuşi prin falsa ei educaţie, prin ignoranţa ei de neînvinsă, prin greşeala dreptului divin putea să se creadă nevinovată.Franţa scăpase de biserică decretând punerea în vânzare a bunurilor mănăstireşti.De nobilime scăpase prin emigrarea nobililor. Rămăsese deci regalitatea."
"Ce ar fi făcut ei cu regele dacă l-ar fi lăsat în viaţă?Prizonier, el ar fi conspirat fără încetare, ca să iasă din închisoare.Exilat, ar fi conspirat fără încetare că să revină în Franţa.Se va spune că viaţa regelui era inviolabilă.Dar viaţa Franţei era oare mai puţin violabilă decât aceea a regelui?A ucide un om este o crimă.
A ucide o naţiune ― este o nelegiuire.Şi, totuşi, toţi acei oameni şovăiau să-l lovească nu pe rege, ci omul în sine.Aproape toţi, fie în discursurile, fie în articolele lor, se pronunţaseră împotriva pedepsei capitale.Aceşti oameni, care uciseseră atâta, aveau aproape toţi ca principiu această primă condiţie a umanităţii: tot ce e mai sacru este viaţa omului.Duport spusese: "Să redăm omului demnitatea".Robespierre spusese: "Pentru a condamna, trebuie cel puţin unanimitatea juraţilor."
"A pieri, ce înseamnă a pieri? Un om care piere, e o unitate mai puţin, deseori un zero, dar Franţa! Franţa este astăzi apostolul, depozitarul drepturilor şi libertăţii neamului omenesc. Ea poartă prin furtuni corabia sfântă a legilor eterne, ea poartă această lumină atât de mult aşteptată, aprinsă de geniu după atâtea secole.Nu poţi lăsa corabia să se scufunde, nu poţi lăsa lumina să se stingă înainte să fi luminatFranţa, înainte să fi luminat omenirea. Vor veni poate vremuri grele, când lumina va pâlpâi,când va dispare chiar, cum dispar vulcanii, dar atunci, dacă nu vor mai şti unde s-o găsească, va trebui căutată în mormintele noastre. Flacăra unei torţe nu străluceşte mai puţin dacă s-a aprins de la candela unui mormânt!"
"Se vorbea că regele şi familia lui erau înfometaţi sau cam aşa ceva.Regele avea la Temple trei servitori şi treisprezece persoane care îl asistau în timpul mesei.Ceea ce i se servea la masă se compunea din patru feluri de aperitive, două feluri de fripturi de câte trei bucăţi fiecare, patru sortimente de prăjituri, trei de compot, trei farfurii cu diferite fructe, o sticlă mică de Mordeaux, una din Malvoisie, una de Madera.În timpul celor patru luni cât fusese la Temple, cheltuiala pentru mâncarea lui costase 40 000 de franci, 10 000 de franci pe lună, adică 333 franci pe zi.Se ştie că regele era mare mâncau, pentru că la Adunare, în timp ce erau exterminaţi apărătorii castelului pe care abia îl părăsise, el mânca . Dar, în fine, cu 333 de franci pe zi, nu se putea spune că mor de foame cinci persoane."
"— Ce vrei să-ţi cer! Eu sunt un savant, mult mai bogat decât este în mod obişnuit un savant. Am o avere destul de însemnată în Champagne şi pe lângă Argonne, iar dacă aş vrea să-mi exercit profesiunea aş câştiga grămezi de aur. Am fost numit deputat împotriva voinţei mele. Nu am acceptat decât din ură împotriva privilegiaţilor pe care vroiam să-i combat. Am votat pentru închisoarea pe viaţă în procesul lui Ludovic al XVI-lea, pentru că, medic fiind,nu puteam să votez pentru moarte, dar de atunci votul meu a precedat sau a urmat în mod constant voturilor celor mai înflăcărate pentru binele naţiunii. Ce vrei să faci pentru mine?Eu nu doresc nimic, iar după ce tânjesc eu tu nu-mi poţi da înapoi."
"Când eşti despărţită de cel pe care-l iubeşti, să fii singură înseamnă să fii pe jumătate cu el."
"Mi-aş fi dat jumătate din viaţă pentru o scrisoare de la tine."
"Apelativul "domnului",complet abolit la Paris, mirosea a aristocraţie de la o poştă."
"Când am aflat cauza tăcerii tale, Jacques, departe de a fi supărată pe tine, te-am iubit şi mai mult. Dar nu era totul ca eu să te iubesc, vroiam să mă iubeşti şi tu."
" Pe când eu, te iubesc ca pe un prieten, ca pe un frate, ca pe un soţ, ca pe un iubit, ca pe mântuitorul meu, ca pe Dumnezeul meu!"
"e un mare şi sublim spectacol să mori cu nobleţe pentru convingerile tale."
"— Credeţi voi că poţi să iei cu tine patria pe tălpile pantofilor?"
"— Îl poate oare ascunde cineva pe Danton? "
"Cerneala mea este mai trainică decât sângele lor: pătează pentru vecie."
"— Eu sunt Danton, a răspuns el; am treizeci şi cinci de ani; domiciliul e de mâine neantul, iar numele meu va rămâne în Pantheonul istoriei."
"Mai am bani pentru aproape două luni. Nu vreau să cerşesc. Nu ştiu, să lucrez; voi mai trăi încă două luni, nădăjduind că în acest timp Providenţa mă va ajuta să am veşti de la tine. Dacă în două luni nu voi primi nimic din partea ta, cum foamea este o moarte prea dureroasă, într-o zi de execuţie, mă voi duce în piaţa Louis al XV-lea şi voi striga: "Trăiască regele!" în trei zile totul se va termina, şi voi dormi tot atât de liniştită şi tot atât de nepăsătoare ca acest corp lângă care imi petrec acum noaptea."
"Afară era nemaipomenit de frumos, o vreme din acelea care te fac să crezi, atunci când se petrec mari evenimente, că pentru săvârşirea lor cerul îşi dă mâna cu pământul."
"Sub pământul nesimţitor aveam mai multe rude şi mai mulţi prieteni decât în această lume de uituci şi de nerecunoscători."
"Fă din mine umila dumitale doamnă de companie, dar nu o rivală în bogăţie şi frumuseţe."
"— Domnişoara este tragediană, comediană, poetă, tot ce poţi fi când ai o inimă nobilă şi un suflet afectuos." " Vorbiţi cum simţiţi şi veţi vorbi întotdeauna cum trebuie."
"Oh, să nu vă lăsaţi niciodată mâna în mâna unui bărbat care vă iubeşte, chiar dacă nu-l iubiţi. Există în această putere masculină o vigoare şi o atracţie care îţi slăbesc rezistenţa."
" — Ah, pentru că bogaţilor le trebuiesc prea multe ca să-i mulţumeşti, domnule Jacques;pe când săracii n-au nevoie decât să aibă asigurată pâinea pe trei-patru zile şi sunt încântaţi.Cea mai mică bucurie picată din cer îi fericeşte. Acum trei zile, nu mai aveam un ban, nici o fărâma de pâine în casă; aflu că a sosit domnişoara Eva, sunt bucuros de ce-am aflat, şi asta parcă m-a hrănit; vin să o văd, ea îmi dă un ludovic, destul pentru zece sau douăsprezece zile ― pentru că în zece-douăsprezece zile primeam pensia pe care dumneavoastră aţi aranjat să o am."