"A te lăsa jumulit de tine, înseamnă să-i furi pe săracii care au dreptul la pomană!"
"— Aveam dorinţa de a sfârşi o dată cu viaţa asta, nu-i aşa domnule Rudolf? spuse Gurista tăindu-i vorba însoţitorului ei. Oh! da, de multe ori m-am uitat la Sena de pe parapet… dar după aia îmi întorceam privirea la flori, la soare… Atunci îmi spuneam: „Sena îmi va fi totdeauna la îndemână… n-am împlinit încă şaptesprezece ani… cine ştie?“
"— N-aş vrea chiar atât de mult… Vreau libertate, să trăiesc la ţară, şi să fiu sigură că nu mor la spital… O! asta mai ales… să nu mor acolo!… Iată, domnule Rudolf, gândul ăsta mă frământă cel mai des şi…e groaznic."
"Aveţi dreptate, monseniore, să vezi pe cineva făcând bine unor asemenea nenorociţi, asta te face să crezi în Dumnezeu."
"— Pentru că mulţumită dumneavoastră, domnule Rudolf, pot acum îndrăzni să mă rog… rosti Maria, privindu-şi prietenul."
"Constata cu un amestec de bucurie şi de nespusă amărăciune că, la unii oameni, deprinderea cu suferinţa şi nenorocirea este atât de înrădăcinată, încât judecata lor refuză să admită posibilitatea unui viitor care, pentru un număr însemnat dintre ei, ar constitui o existenţă demnă de invidiat."
"dar nimeni mai bine ca el nu putea inspira elevului său conştiinţa a tot ce e drept, leal, generos, şi oroarea a tot ce e josnic, laş şi mârşav.Aceste porniri, aceste preferinţe sănătoase şi pozitive aveau să prindă totdeauna rădăcini în sufletul lui Rudolf;mai târziu, aceste principii fură mult zdruncinate de furtuna patimilor, dar niciodată n-au fost smulse din inima lui."